de Parchet Shop
03/10/2018

Desigur că există scule speciale și profesionale pentru montarea parchetului laminat, însă acest articol se adresează, în primul rând, celor care doresc să-și monteze singuri parchetul laminat. În acest caz, vom enumera o serie de scule minim necesare, care se găsesc în general într-o casă și care pot fi folosite ulterior și la alte operațiuni. Așadar, iată sculele necesare:

• fierăstrău pendular (dacă parchetul laminat este de 12 mm, unealta trebuie să fie de calitate superioară)
• bormașină (dacă pereții sunt din beton și prinderea pragurilor se face prin șuruburi și nu prin lipire)
• șurubelniță electrică (se poate folosi și șurubelnița clasică, cu mențiunea că timpul de montare a plintei va crește considerabil)
• echer cu unghi de 90o (este necesar pentru trasarea liniilor pe placă în unghi drept)
• creion
• ruletă
• cutter
• bomfaier
• ciocan (dacă este necesar)

Aceasta este lista noastră de scule necesare, iar acestea se vor regăsi în operațiunile de mai jos.

Dacă pe suprafața pe care urmează să fie montat parchetul laminat este aplicat linoleum sau gresie, nu este necesară scoaterea acestora. În principiu, regula de bază este ca suprafața să fie stabilă (o placă de gresie care se mișcă nu este în regulă) și să nu producă mirosuri ulterioare montării (de exemplu, mucegaiul în cazul mochetei). Apoi, suprafața trebuie curațată astfel încât să fie foarte plană. O pietricică sau denivelare de 7 mm poate crea probleme serioase pentru un parchet laminat de 8 mm, în special dacă aceasta se află chiar la îmbinarea plăcilor. Se recomandă aspirarea suprafeței de montaj, dacă acest lucru este posibil.

În această etapă intră și verificarea planității suprafeței. În mod normal, aceasta se face cu o riglă de nivelare de 2m lungime, dar, așa cum am menționat în secțiunea „Scule necesare”, acest lucru ar implica utilizarea ulterioară a riglei pentru a justifica achiziția sa. Verificarea planității se poate face și cu o placă de parchet. Astfel, placa de parchet laminat se așază din loc în loc și se verifică ca denivelările să nu depășească limitele impuse de parchetul laminat ales și tipul de suport pe care va fi așezat parchetul. Polistirenul de 10 mm va putea prelua mai mult din denivelările suprafeței, pe când folia de 3 mm nu va prelua aproape deloc. Dacă puteți face aceste verificări de planitate înainte de achiziționarea parchetului, atunci când mergeți într-unul dintre magazine noastre pentru a achiziționa parchetul laminat, îi puteți spune consilierului despre planitatea constatată a suprafeței.
În cazul în care neregularitățile suprafeței sunt majore, este necesar fie să le remediați cu mortar, fie să turnați o șapă de egalizare. Pentru a fi rezistentă, șapa de egalizare nu trebuie să depășească 1 cm în grosime.

Montarea suprafeței de suport.
Montarea parchetului laminat începe prin montarea suprafeței de suport. Aceasta poate fi folie PEE de diferite grosimi, folie PEE cu găuri pentru încălzirea în pardoseală sau polistiren extrudat de diferite dimensiuni (între 3-10mm).
Foarte important este ca, indiferent de folia PEE sau polistiren utilizate, acestea să nu fie suprapuse. Pentru o fixare mai bună, se recomandă lipirea lor cu bandă de hârtie între ele, astfel împiedicându-le să se deplaseze în timpul montajului.

Directia de montare a parchetului laminat.
Deși nu este specificat în mod explicit, în general, parchetul laminat se montează pe lungimea camerei pentru a minimaliza pierderile. De asemenea, dacă este posibil, se recomandă montarea parchetulului perpendicular, ca lungime, în raport cu sursa de lumină. Aceasta va crea impresia de spațiu mai mare în încăpere. De obicei, sursa de lumină coincide cu lungimea încăperilor, în special în cazul apartamentelor.

Montarea parchetului laminat
Pentru începerea montajului, se va alege peretele cel mai drept al încăperii sau peretele care va determina direcția de montaj. Dacă se ține cont de sursa de lumină sau lungimea camerei, veți avea doar două posibilități. În general, se recomandă ca montajul parchetului să se încheie sub mobilă, astfel încât plăcile tăiate din capăt să fie mascate.
Montarea parchetului laminat începe prin montarea unei plăci de parchet întregi. Aceasta va fi amplasată la o distanță de 1 cm de perete, pentru a se crea spațiul de dilatare necesar. Apoi, se va monta o altă placă lângă ea și se va proceda la fel până la capătul rândului. Când se ajunge la capăt, cel mai probabil ultima placă va trebui tăiată. Pentru a o tăia, se va întoarce placa invers față de direcția de montaj, se va marca folosind echerul și creionul, ținând cont să lăsați un spațiu de 1 cm în plus, ca rost, la perete. Apoi, se va tăia (vezi exemplificarea video în videoclipurile de la sfârșitul acestui articol). După finalizarea acestui rând, se vor introduce pene cu rol de păstrare a distanței între parchet și perete. Această distanță este necesară pentru dilatarea și contracția parchetului laminat în răspuns la condițiile climatice. Aceste distanțiere pot fi realizate și din placa de parchet, aceasta având o grosime de minim 8 mm. În funcție de mărimea camerei, un singur distanțier poate fi suficient. 
Al doilea rând va fi început după ce o placă este tăiată pe jumatate. Se va începe cu această jumătate, iar cealaltă jumătate va fi păstrată și poate fi montată ulterior pe capătul unui rând, unde se va apropia ca mărime. Când se ajunge la capătul acestui rând, se va proceda la fel ca în cazul primului rând pentru tăierea și montarea dimensiunii plăcii necesare.
Pentru începutul celui de-al treilea rând, se poate folosi restul de placă rămas de la primul rând, dacă aceasta este mai mare de 30 cm. Se va proceda în același mod ca în cazul rândurilor anterioare.
Pentru al patrulea rând, se va utiliza capătul rămas de la al doilea rând și se va continua în același mod, încercând să se reducă astfel pierderile de parchet laminat. Trebuie avut în vedere că distanța de îmbinare între capetele plăcilor, între rânduri, nu poate fi mai mică de 30 cm. De exemplu, dacă ați început rândul trei cu o placă de 50 cm și veți începe următorul rând cu o placă de 65 de cm, distanța între îmbinările capetelor plăcilor va fi de doar 15 cm, ceea ce nu este suficient pentru rezistența îmbinărilor parchetului laminat.
Când ajungeți la capăt, pentru tăierea acestor ultime plăci, veți proceda astfel: veți întoarce placa pe spate și o veți așeza cu rostul care urmează să se îmbine spre perete. Apoi, cu creionul, veți marca cu 1 cm în plus înspre perete, de la marginea plăcii de parchet. Acesta este centimetrul necesar pentru rostul de dilatare a parchetului. Apoi, cu o placă, veți trasa o linie dreaptă între cele două semne, veți tăia placa în consecință și, dacă totul este realizat corect, la montarea acesteia veți avea un rost de dilatație de 1 cm. Repetați operațiunea până la ultima placă. Când se ajunge la capăt, se va tăia în primul rând lungimea plăcii, prin același procedeu ca în cazul tuturor rândurilor.

Debitarea în dreptul ușilor sau pragurilor
Pentru debitarea în dreptul ușilor, veți proceda astfel: mai întâi veți marca cea mai îndepărtată lungime. Veți tăia placa în consecință. Apoi, veți marca cea mai scurtă lungime, așezând placa din capătul ultimei plăci de parchet sau, în cazul unui început, ținând cont de locul de start al rândulului și de faptul că rostul de dilatație de sub prag trebuie să aibă între 1-1,5 cm. Acest rost este determinat fie de locul de unde începe parchetul din cealaltă încăpere, fie de gresie sau altă suprafață de suport, iar centrul acestui rost este, de obicei, la mijlocul ușii, astfel încât pragul de trecere să fie montat sub ușă. În acest fel, atunci când ușa este închisă, ea poate masca pragul de trecere.
După ce ați marcat și cea mai scurtă lungime, încercați să reproduceți modelul pragului, având grijă să păstrați și aici un rost de dilatație de 1 cm. Desigur, dacă ușile sunt montate după montarea parchetului, tocurile ușilor vor fi poziționate peste parchet, ceea ce facilitează acest proces. Cu toate acestea, asigurați-vă că tocurile permit libertatea de mișcare a parchetului (să nu pună presiune pe acesta), altfel rostul de dilatație devine inutil, existând riscul de umflare a parchetului.
Decupajul în dreptul tocurilor ușilor este un proces destul de complex, dificil de explicat în scris. În al doilea videoclip veți găsi o demonstrație video pentru acest proces.

Aceasta se face începând dintr-un colț al camerei, prin montarea a două plinte într-un element de îmbinare colț închis. În prealabil, vor fi scoase capacele ornamentale ale plintelor. La capătul plintei, se montează un element de îmbinare și se continuă până se ajunge la alt colț. Dacă este un colț închis, pe o plintă se va monta un element de îmbinare colț închis și se va măsura plinta până la următoarea, lăsându-se un spațiu de 5 mm pentru elementul de îmbinare. Se va tăia cu fierăstrăul, având capacul ornamental pus, iar apoi, înainte de a fi pusă pe poziție, se va scoate capacul ornamental. Pentru colțurile deschise, se va tăia plinta la fața colțului. După ce plinta a fost așezată în această poziție, se va începe găurirea, dacă peretele este de beton, apoi se vor introduce diblurile. Dacă peretele este de rigips, se vor introduce direct șuruburile autofiletante, încercând să se prindă în elementul metalic care alcătuiește structura de bază a peretelui de rigips. Un aspect foarte important de urmărit în acest proces este poziția prizelor și a caloriferelor, deoarece acestea indică, în general, poziția firelor electrice și a țevilor. De obicei, acestea pornesc perpendicular, în jos, din priză sau din locul unde țeava de tur și retur a caloriferului iese din perete. Astfel, se va evita deteriorarea acestora prin faptul că găurile vor fi realizate sau șuruburile vor fi strânse la o distanță de 15 cm în stânga și dreapta față de locația prizei sau de locul unde țevile ies din perete. Dacă utilizați o bormașină rotopercutoare și simțiți că ați întâmpinat gol, opriți imediat operațiunea și verificați vârful burghiului. Învelișul de protecție a firelor are, de obicei, o culoare distinctă, astfel încât să fie ușor de observat atunci când burghiul ajunge la ele. De asemenea, țevile pentru încălzire opun rezistență. Prin urmare, dacă întâmpinați dificultăți în înaintarea burghiului, nu forțați, ci extrageți și verificați vârful burghiului. PPR-ul este de obicei de culoare albă și veți recunoaște că este PPR. De asemenea, dacă țeava este de cupru, este protejată cu un copex colorat. 

Mai întâi, aceste praguri vor fi măsurate și debitate. Se va măsura cu o ruletă distanța de la un toc la celălalt, fără a lăsa niciun pic de spațiu. Apoi se va marca pragul și se va tăia cu bomfaierul.
Există două modalități de prindere a acestuia. Una dintre ele este prin utilizarea șuruburilor speciale care sunt furnizate împreună cu pragul. Trebuie să fiți foarte atent în ceea ce privește această metodă de prindere. În cazul construcțiilor noi, țevile care alimentează caloliferele trec aproape întotdeauna prin șapa din dreptul ușii. De asemenea, prin acea zonă trec și țevile cu firele care alimentează prizele din încăpere. Din acest motiv, găurirea șapei poate fi foarte periculoasă. Pentru blocurile construite înainte de anul 1989, nu este cazul aproape niciodată. În cazul în care pragul este prins cu șuruburi speciale, se va proceda astfel: găuriți aproape de capete și apoi la distanțe relativ egale (o distanță de 15-20 cm între șuruburi este suficientă). Apoi introduceți diblurile în găuri. Pe șina de pe spatele pragului, introduceți șuruburile speciale. Așezați pragul cu șuruburile îndreptate spre găuri, astfel încât șuruburile să se potrivească aproximativ cu șina în dreptul găurilor. Apoi introduceți în dibluri cele două șuruburi din capete, repetând acest procedeu pentru toate celelalte șuruburi. Folosiți un ciocan pentru a bate ușor în prag, punând o bucată de parchet deasupra pragului, astfel încât ciocanul să nu lovească direct pragul. Bateți ușor șuruburile de pe capete, apoi bateți ușor și celelalte șuruburi. Continuați procedeul, până când toate șuruburile sunt fixate complet.
Dacă, în schimb, pragul va fi lipit, se va folosi un silicon special care aderă la beton, lemn și fier, fiind totodată elastic și astupând rostul de dilatație a parchetului. Pragul va fi tăiat în mod similar, apoi se vor aplica puncte de adeziv respectând locurile marcate pentru șuruburi. Nu aplicați adeziv pe întreaga lungime a pragului, deoarece acest lucru ar împiedica dilatarea parchetului și ar crea puncte de tensiune. Apoi, poziționați pragul și puneți greutăți peste acesta care să ajute la fixare. Mențineți greutățile până la uscarea completă a adezivului, în general timp de 24 de ore. Ulterior îndepartați greutățile și, dacă este necesar, excesul de adeziv.